Leurda Usturoi Salbatic 0.15GR

Planta erbacee perena, este denumita si usturoiul salbatic. Inaltimea plantei 25-30 cm. Se cultiva pentru frunze, care au un gust si o aroma asemanatoare usturoiului. Frunzele trebuie recoltate inainte ca planta sa infloreasca.

Ambalaj: 0.15 gr

Utilizare: la prepararea si aromatizarea salatelor.Planta perena cu bulbi care se mai numeste si USTUROIUL URSULUI. Frunzele sale sunt elipsoidale, de culoare verde-proaspat, lucioase, asemanatoare cu lacramioarele. Toata planta este delicioasa si se foloseste atat ca si condiment delicios, cat si ca mijloc puternic curativ. Are un miros mai moale si subtil de usturoi. Supliment ideal la salate, supe si alte mancaruri. Frunzele tinere se culeg in lunile aprilie-mai, infloreste in mai -iulie, iar capatanile se culeg vara tarziu sau toamna. Ometoda mai usoara de plantat este cultivarea bulbilor in februarie sau septembrie la o adancime de 5-8 cm. Ajuta in caz de hipertensiune arteriala sau tulburari intestinale. Actioneaza in scop profilactic in cazul gripei, pentru imbunatatirea apetitului culinar si reprezinta o sursa bogata de vitamine.

Numele latinesc al leurdei este Allium ursinum (usturoiul ursului) şi, într-adevăr, urşii o consumă ca medicament, imediat ce ies din hibernare.
De altfel, se pare că apariţia frunzelor de leurdă este şi semnul că, în curând, animalele vor ieşi din bârloguri pentru a se bucura de razele soarelui de primăvară.
Este o plantă de talie medie-mică, cu frunze cărnoase, de un verde puternic, care face nişte flori mici şi albe. Popular, mai este numită şi usturoită, pentru că frunzele şi tulpinile sale au un gust şi un miros puternic de usturoi, cu care de altfel este şi rudă, din punct de vedere botanic.

leurdă1 [At: LB / V: leor~ (A și: leordă), (reg) leoandră, leoar~, ~udră (A: nct), leurd sm, lioar~, reoaldă / P: le-ur~ / A și: leurdă / Pl: ~de, (îrg) ~rzi / E: cf alb hurdhë „usturoi”] 1 sf Plantă din familia erbaceelor, cu frunze mari, eliptic-lanceolate, comestibile, cu miros și gust de usturoi, cu flori albe dispuse în umbele, care crește primăvara prin păduri, prin locuri umede și umbroase (Alium ursinum). 2 sf Planta Allium montanum. 3 sf (Îdt; îe) A pieri ca ~da A dispărea. 4 sf (Bot; reg) Ai-sălbatic (Allium oleraceum). 5 sf (Bot; reg) Arpagic (Allium schoenoprasum). 6 sm (Bot; reg; îf leurd) Ai-de-munte (Allium victorialis). 7 sf (Bot; reg) Crin-de-pădure (Lilium martagon). 8 sm (Reg; îf leurd) Persoană mâncăcioasă și guralivă.

Leurda creşte numai în pădurile din Europa Centrală, iar până în prezent nu a putut fi aclimatizată în nici o altă regiune. De asemenea, nu a putut fi cultivată, fiind o specie eminamente sălbatică, prezentă în pădurile de stejar, fag sau frasin.

În urma unor studii efectuate în laboratoarele din Germania, a fost declarată „Planta mileniului trei”, efectele sale asupra inimii şi a vaselor de sânge, asupra digestiei, asupra sistemului imunitar şi a celui endocrin uimind pur şi simplu oamenii de ştiinţă.

În prezent, leurda este considerată din punct de vedere terapeutic mai puternică decât usturoiul, care la rândul său este unul dintre cele mai folosite şi apreciate medicamente naturale din lume. Cum este posibil acest lucru? Ei bine, în comparaţie cu celebrul ei văr, leurda a crescut liberă, neinfluenţată de mâna omului, păstrându-şi neatinde însuşirile cu care a fost înzestrată. Aşa se explică faptul că are efecte terapeutice atât de puternice.

Pentru alimentaţie şi preparare în stare proaspătă, se recoltează frunzele fragede, tinere, în lunile martie-aprilie. Se taie cu un cuţitaş, pentru a nu scoate afară planta cu tot cu rădăcină, care trebuie să rămână în pământ pentru a permite regenerarea plantei.

Pentru o porţie delicioasă de salată cu leurdă, se prepară o mână de frunze proaspete, care se spală bine cu apă călduţă, se taie mărunt şi se pun într-un castron. Se amestecă cu o linguriţă de oţet de mere, un vârf de cuţit de sare şi o jumătate de linguriţă de ulei, după care se consumă în maxim 30 de minute de la preparare.

Într-o cură cu leurdă, se consumă o astfel de salată o dată pe zi, dimineaţa, la prima masă, înainte de a începe să consumi altfel de alimente. O cură cu leurdă durează minim 10 zile. Este extrem de bine tolerată de ficat. Şi, deşi are un puternic miros de usturoi, nu dă respiraţiei izul neplăcut pe care îl dă usturoiul.

Leurda (Allium ursinum) - beneficii şi proprietăţi

Descriere
Leurda este o plantă medicinală care creşte în zona alpină sau în câmpii cu sol fertil, iubitoare de umiditate.
Frunzele sunt lungi şi lucioase, iar florile sunt grupate, de dimensiuni mici şi au culoare albă.

Planta seamănă cu usturoiul la gust şi se foloseşte şi sub formă de condiment în gastronomie.

În scop culinar şi terapeutic se folosesc frunzele, culese primăvara, proaspete, deoarece prin uscare proprietăţile plantei se pierd foarte uşor, şi bulbii, care se recoltează din luna august până în octombrie.

Leurda - Compoziţie
Lurda conţine sulfură de alil, vitamina A, vitamina C, carotenoizi, ulei eteric, uleiuri volatile, alicină, carotenoizi şi săruri minerale (calciu, fier, fosfor, cupru, natriu).

sus
Leurda - Acţiune
Leurda are efect depurativ, detoxifiant, antiseptic, antiviral, antimicrobian, rol imunomodulator, acţiune antihipertensivă, vasodilatatoare periferică, hipocolesterolemiant, antitrombotic, fluidifiant sanguin şi antiplachetar sanguin, acţiune bronhodilatatoare, expectorantă şi antitumorală.

sus
Leurda - Indicaţii terapeutice
Sub formă de infuzie sau decoct,leurdaeste indicată în hipertensiune, ateroscreloză, scade nivelul colesterolului, insuficienţa biliară, afecţiuni ale căilor respiratorii superioare, insomnie, ameţeală, depresie, gută, boli cardiace, boli gastrointestinale, dizenterie, paraziţi intestinal, afecţiuni ale plămânilor, gripă sa cefalee.

În uz extern, sub formă de cataplasme sau comprese, leurda ameliorează simptomele leziunilor cutanate cronice, scrufulozie, herpesului, furunculelor, eczememelor sau durerilor reumatice.

sus
Leurda - Precauţii şi contraindicaţii
În perioada alăptării este contraindicat consumul de leurdă deoarece poate modifica gustul laptelui matern.

Persoanele cu stomac sau colon sensibil trebuie să o consume cu precauţie (deşi este mai bine tolerată decât usturoiul).